O vacanță în Turcia este un răsfăț indiferent din ce  colț ai privi-o. De la gastronomie, la peisaje naturale și până la răsfățul unui hammam, Turcia este locul sejururilor în familie, în doi și chiar pentru cei single. Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică care include 97% din țară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara si Dardanele. Turcia Europeană cuprinde 3% din țară. Ea este încercuită de Marea Egee la vest, Marea Neagră nord si Marea Mediteraneană la sud. Turcia ofera combinatia ideala de pachete turistice pentru toate grupele de turisti cu preturile competitive. Frumusețea naturală, pentru care mulți dintre noi aleg vacanțe în Turcia în fiecare sezon, s-a format cu timpul, din pricina cutremurelor frecvente și a erupțiilor vulcanice ocazionale. Cel mai important oraș pe care să-l vizitezi dacă ai optat pentru un sejur în Turcia este  Antalia. Iar printre marile obiective de „bifat” se află orasul antic Troia si cele doua piscuri inalte ale Muntelui Ararat. 


AȘEZARE ȘI INFORMAȚII GENERALE: Turcia se întinde mândră pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Știai că ea are granițe cu opt țări? Cu Grecia și Bulgaria la nord-vest; cu Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est; cu Iran (Persia) la est; și cu Irak și Siria la sud. Ea este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și al Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara. Chiar adcă este o țară aflată în Europa. Pentru un sejur turcesc, ai nevoie de pașaport. Sigur vei vrea să pui pasul și pe celălalt tărâm. 

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia se află între Marea Neagră la nord și Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee și Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice și istorice. Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică. De asemenea, ea a fost patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.

Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire cultural și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în organizații ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20. Turcia a început negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al Comunității Economice Europeene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în organizații ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Având în vedere așezarea strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii politici și economiștii mondiali.

ISTORIC: Turcii selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea. Procesul a fost accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin la Bătălia de la Manzikert. Sultanatul de Rum al turcilor selgiucizi a controlat mare parte din Anatolia centrală până la invazia mongolă din 1243. Începând cu secolul al XIII-lea turcii otomani au unit Anatolia și au creat un imperiu ce cuprindea Europa de sud-est, Asia de sud-vest și nordul Africii. După ce Imperiul Otoman s-a prăbușit în urma înfrângerii din Primul Război Mondial, părți din el au fost ocupate de aliații victorioși. O grupare a tinerilor ofițeri din armata turcă, grupare condusă de Mustafa Kemal Atatürk, a organizat rezistența față de aliați; în 1923 ei au instaurat Republica modernă Turcia, cu Atatürk ca prim președinte al acesteea.

RELIEF: Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia asiatică (conținând în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de Turcia europeană prin Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia europeană cuprinde 3% din țară.  Teritoriul Turciei se întinde pe mai mult de 1.600 km în lungime și 800 km în lățime, având o formă aproximativ dreptunghiulară. Se întinde între 35° și 43° latitudine Nordică și între 25° și 45° longitudine Estică. Suprafața Turciei, inclusiv lacurile, ocupă 783.562 km2, din care 755.682 km2 sunt în Asia de Sud-Vest, iar 23.764 km2 în Europa. Turcia ocupă locul 37 în lume ca suprafață. Țara este înconjurată de mări: Marea Egee în Vest, Marea Neagră în Nord și Marea Mediterană în Sud. De asemenea, Turcia are ieșire și la Marea Marmara în Nord-Vest.

Partea europeană a Turciei, Tracia de Est, formează granițele cu Grecia și Bulgaria. Zona asiatică a țării, Anatolia (sau Asia Mică) constă într-un platou central înalt, cu câmpii înguste, litorale, între zona munților Pontici și Koroglu, în Nord, și munții Taurus, în Sud. Peisajele montane sunt mai predominante în Estul Turciei, de unde izvorăsc râuri precum Eufrat, Tigru și Aras. Tot în această regiune se află și cel mai înalt punct al Turciei, Muntele Ararat (5.137 m) și Lacul Van, cel mai întins lac din țară.

Turcia este împărțită în șapte regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia de Est, Anatolia de Sud-Est și Mediterana. Terenul neregulat din partea de Nord a Anatoliei formează o porțiune lungă și îngustă de-a lungul țărmului Mării Negre. Peisajul devine din ce în ce mai aspru, pe măsură ce progresează înspre est.
Peisajele variate ale turciei sunt rezultatul unor mișcări complexe ale pământului, care au format regiunea de-a lungul a mii de ani, și încă se manifestă în cutremure destul de frecvente, ocazional și erupții vulcanice. Strâmtorile Bosfor și Dardanele își datorează existența liniilor de falie ce traversează Turcia, care au condus la crearea Mării Negre. Există o linie de falie în Nordul țării, ce se întinde de la Vest la Est, care a cauzat un cutremur major în 1999.

CLIMA: Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Egee și Marea Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate și care se răcesc ușor, ierni umede. Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Neagră au climă temperat oceanică cu călduri, veri umede,ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei primește cea mai mare cantitate de precipitații și este singura regiune a Turciei care are multe precipitații tot anul. În partea de E a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an.

Zonele de coastă a Turciei mărginind Marea Marmara inclusiv Istanbulul care conectează Marea Egee și Marea Neagră au climă de tranziție între clima temperat mediteraneeană și cea temperat oceanică caldă, veri moderat de uscate și reci, ierni uscate. Zăpada este, la zonele de coastă a Mării Marmara și Marea Neagră, aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai mult de câteva zile. Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a Mării Egee și foarte rară în zonele de coastă a Mării Mediteraneene.
Condițiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munții închiși de coastă împiedică influențele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului central anatolian a interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.
Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în Anatolia estică, și zăpada poate sta pe sol cel puțin 120 zile pe an. În vest, temperaturi medii de iarnă sub 1 °C. Verile sunt fierbinți și uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitațiile medii anuale de cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevații. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya și câmpia Malatya, unde precipitațiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm. Poate fi în general cea mai umedă deoarece iulie și august sunt cele mai uscate. Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre și subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C în nord, la Samsun, -4 °C în podișul Anatoliei la Kayseri și 11 °C în sud, la Antalya. Precipitațiile sunt reduse în sud și centru (în jur de 400 mm/an) și bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

HIDROLOGIE: Toate râurile care curg pe teritoriul Turciei se varsă în bazinele câtorva mări (Marea Neagră, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Mediterană, Marea Caspică), în Golful Persic și în lacurile Asiei Mici Și Podișului Armean. În Turcia sunt puține râuri mari. Ele au în general un caracter de munte, cu multe cascade dar cu debit sărac, în majoritatea lor fiind înguste și destul de scurte. Nivelul apei este extrem de variabil și depinde de anotimp, cu excepția râurilor cu izvoare subterane. Malurile râurilor sunt de obicei stâncoase, iar curenții sunt repezi. Iarna râurile îngheaă foarte rar, chiar și în regiunile cu munți înalți. În anotimpul ploios, și în perioada dezghețului, se umflă repede și produc inundații pustiitoare, care aduc mari perderi. Vara și toamna multe din ele seacă. Foarte puține râuri din Turcia sunt navigabile și pe porțiuni reduse. Dintre râurile care se varsă în Marea Neagră, cele mai importante sunt: Kîzîl Irmak (1151km), cel mai lung râu al Turciei, Sakarya (790 km), Yeil Irmak (416 km), Çoruh (368 km).

După numărul de râuri bazinul Mării Negre este cel mai bogat: în această mare se varsă peste 500 de râuri mici și mari. În Marea Marmara se varsă câteva râuri din partea asiatică și europeană a Turciei. Cel mai mare dintre ele este râul Susurlu (260 km), care curge în partea europeană a Turciei.
Cel mai mare râu din bazinul Mării Egee este Maria (400 km), care își are izvoarele pe teritoriul Bulgariei. Celelalte râuri care se varsă în Marea Egee străbat partea asiatică a țării. Acestea sunt: Gediz (350 km), Büyük Menderes (215 km), Küçük Menderes (140 km), Bakîrcisi(120 km) și altele.
În Marea Mediterana se varsă peste 100 de râuri. Cele mai importante râuri ale acestui bazin sunt: Seyhan (516 km), Ceyhan (474 km), Tarsus (150 km), Aksu (132 km).
Pe teritoriul Turciei, în Podiul Armean, izvorăsc Tigrul ,(1900 km) și Eufratul (2800km), care se varsă în Golful Persic, precum și Kura (1279 km), cu afluentul său Araks (914 km), care se varsă în Marea Caspică. În Turcia sunt foarte multe lacuri și bălți, acestea ocupând aproape 10.000 km2 din suprafaa Turciei (sau 1,3% din teritoriul țării). Dintre acestea, peste 20 au o suprafață apreciabilă: între 50 și 100 km2 și chiar mai mare. După conținutul apei, lacurile Turciei se împart în lacuri sărate, lacuri sălcii și lacuri cu apă dulce. Apele subterane și importanța turistică:

Terasele din Pamukkale sunt formate din travertin, o rocă sedimentară depusă în urma acțiunilor izvoarelor termale. În această zonă se găsesc 17 izvoare termale a căror temperatură variază de la 35 °C la100 °C. Apa care izvorăște din sursă este transportată 320m, până la baza teraselor de travertin unde depune carbonat de calciu pe o sectiune de 60 pana la 70 metri. Cand apa suprasaturată cu carbonat de calciu ajunge la suprafață, se eliberează dioxid de carbon și astfel se depune carbonatul de calciu. Depunerea continuă până când dioxidul de carbon din apă se compensează cu cel din aer. Carbonatul de calciu este depus de apă sub formă gelatinoasă, întărindu-se mai târziu sub forma de travertin. Această reacție este determinată de către condițiile climatice, temperatura ambientală și durata cursului de apa. Formatiunea stâncoasă de la Pamukkale se află în larga vale Menderes, din regiunea egeeană, strabatută de numeroase izvoare termale. ”Fortareața de gheață”, cum i se mai spune evcuprinsa de valea Çürüksu, în care se întâlnesc râurile Lycos și Menderes, delimitând granița de vest a văii. În partea sudică se înalță muntele Babadag. La sud-est se află muntele Honoz, cu o înalțime de 2751m, cunoscut și sub numele de “Muntele Cadmos”. Acesta s-a format în timp îndelungat, doar 2,2 grame de calcar se depun la câte 250 litri de apa scurși pe stalactite. “Perla” Turciei este deschisă tot timpul anului și atrage milioane de turisti. Locul poate fi vizitat 24 de ore din 24, fiind surprinzător atât în cursul zilei, cât și seara. Terasele sunt laminate noaptea. Apa din bazine e bogată în hidrogen și calciu. Culorile apelor din bazine variază în functie de reflectarea razelor soarelui. În cursul zilei apele capătă o nuanță superbă de turcoaz, pentru ca seara să se închidă la culoare, trecând de la un bleumarin intens la trandafiriu și apoi arămiu. De aceea este spectaculoasă vizita atât ziua, cât și seara sau noaptea. Cutremurele ce au dus la formarea treptelor în stâncă au avut loc în perioada domniei lui Nero, Antonius Plius, Alexandru cel Mare, Septimius Severus și au distrus orașul Hierapolis, renumit pe vremuri pentru aerul curat din zonă și pentru proprietățile terapeutice ale apelor termale. Chiar și împărații veneau în aceste locuri pentru a-și trata diverse afecțiuni. La foarte mică distanță de Pamukkale, cam la 5 km, în Karahayit, se află încă o astfel de minune naturală, de proportii reduse, unde apele, bogate în fier, au depus straturi calcaroase cu nuanțe intens roșietice. Locul este renumit pentru un centru spa foarte modern dotat. În imediata apropiere a teraselor de calcar de sus, se află cetatea antică Hierapolis.
Aceste izvoare au proprietăți curative pentru foarte multe boli, motiv pentru care Hierapolis era o destinație balneară încă din antichitate. O atracție pentru care Hierapolis a rămas celebru este piscina sau izvorul Cleopatrei, ale cărei ape cu proprietăți terapeutice întineresc trupul și revigorează spiritul. Bazinul se numește astfel pentru că se spune că însăși regina Egiptului a venit pe aceste meleaguri să se îmbăieze în apele termale miraculoase de la Hierapolis.

CULTURA: Turcia are o cultură diversificată, bazată pe contopirea elementelor variate ale turcilor oguzi, otomanilor anatolieni (care a fost în sine o continuare a culturilor greco-romane și islamice) și culturii vestice și tradițiilor, care a pornit odată cu occidentalizarea Imperiului Otoman ce continuă și astăzi. Acest amestec a luat ființă ca rezultat al întâlnirii turcilor și a culturii lor cu ale popoarelor regăsite pe parcursul migrației acestora din Asia Centrală către vest. Metodele de expresie artistică s-au dezvoltat în timpul în care Turcia s-a transformat dintr-un Imperiu Otoman bazat pe religie într-un stat național modern cu o puternică separare între stat și religie. În primii ani ai republicii, guvernul a investit foarte multe resurse în artă, cum ar fi în muzee, teatre, operă și arhitectură. Factori istorici diverși au jucat un rol important în definirea identității moderne a Turciei. Cultura Turciei e un produs al eforturilor de a fi un stat occidental „modern”, în aceeași măsură în care se păstrează valorile religioase și istorice.

RELIGIE:Musulmană - 6% din populația musulmană a lumii trăiește în Turcia. Sărbătorile religioase se țin după calendarul islamic, care este cu 11 zile mai scurt decat cel gregorian și sunt două la număr: Seker Bairam și Kurban Bairam. DIVIZIUNI ADMINISTRATIVE: Turcia este împărţită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il). Fiecare provincie este împărţită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe). Provincia poartă de obicei acelaşi nume cu capitala acesteia, considerată subprovincia centrală; excepţiile sunt Hatay (capitală: Antakya), Kocaeli (capitală: Izmit) şi Sakarya (capitală: Adapayari). Cele mai mari provincii sunt: Istanbul 11 milioane de locuitori, Ankara 4 milioane, Izmir 3,5 milioane, Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2 milioane, Provincia Adana 1,8 milioane. Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică Istanbul rămâne centrul financiar, economic şi cultural al ţării.

ORAȘE: Capitala Turciei este orașul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic și cultural al țării. Alte orașe importante sunt İzmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, İzmit (Kocaeli), Konya, Mersin, Eskişehir, Diyarbakır, Antalya și Samsun. Aproximativ 68% din populația Turciei locuiește în centre urbane. Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță geostrategică. Din punct de vedere etnic, turcii formează majoritatea populației, existând însă și o minoritate importantă de kurzi. Religia predominantă în Turcia este Islamul, iar limba oficială a țării este turca.

Istanbul (fost Constantinopol, fost Bizanţ) este cel mai mare oraş al Turciei. Singurul oraş din lume ce se desfăşoară pe malurile a două continente, Europa şi Asia, Istanbulul are o populaţie de aproximativ 14 milioane de locuitori. Oraşul a fost întemeiat de împăratul roman Constantin cel Mare, pe locul fostei colonii greceşti Bizanţ. Sub numele de Constantinopol, oraşul a servit drept capitală a Imperiului Bizantin pentru mai bine de un mileniu. În 1453, a fost cucerit de turci, iar ulterior, a devenit capitală a Imperiului Otoman. Abia la 28 martie 1930, numele oficial al oraşului a devenit Istanbul. Oraşul vechi se află pe malul strâmtorii Bosfor, care separă Europa de Asia şi Marea Neagră - de Marea Marmara. În ziua de azi, oraşul este mult mai mare şi acoperă atât partea europeană, cât şi cea asiatică. Deşi nu mai este capitala Turciei, Istanbulul are o poziţie majoră în economia şi cultura ţării, fiind cel mai important centru de comerţ internaţional al Turciei. Denumirea populară veche a Istanbulului este Ţarigrad.

Ankara (cunoscută sub numele de Angora până în 1930, şi în perioada clasică Ancyra), este capitala Turciei şi al doilea cel mai mare oraş al ţării după Istanbul. Are o populaţie de 3.482.000 locuitori (2003). În acelaşi timp este capitala provinciei provinciei cu acelaşi nume. Ankara este un important centru comercial şi industrial. De asemenea este centru de comerţ pentru zona agricolă care o înconjoară. Înainte să devină capitala ţării, Ankara era faimoasă pentru lâna caprelor sale (lână de Angora). Situată în centrul Anatoliei, este un important nod atât la figurat, pentru comerţ, cât şi la propriu, fiind centrul drumurilor şi căilor ferate turceşti. Dispune de câteva universităţi, Biblioteca Naţională, Muzeul Arheologic, Muzeul Etnografic şi Muzeul Civilizaţiilor Anatoliene. Mausoleu Mustafa Kemal Atatürk, personalitea cea mai importantă a Turciei secolului XX, este de asemenea amplasat în Ankara. Izmir - Modernul oras Izmir (înainte Smyrna) este oraş şi port în vestul Turciei, capitala provinciei Izmir, aşezat în golful cu acelaşi nume. Izmir este unul dintre cele mai mari porturi din Turcia. Este unul din cele mai mari centre industriale, aici se produc haine, săpunuri, alimente etc. Fondat în sec 11 Î.Hr. de către Aeolieni, un trib grecesc, orașul a fost cucerit de către Ionieni aprox. 688 Î.Hr. Mai târziu, în sec 7 Î.Hr. orașul a fost devastat de către Lydienii din Asia Mică. Antigonus I, regele Macedoniei a restaurat orașul în sec 4 Î.Hr. Orașul a fost fortificat și îmbunătățit de către Lisimachos, unul din generalii regelui Alexandru cel Mare. Orașul a fost cucerit și de către romani și a devenit unul din primele centre ale creștinătății. În timpul celui de-al 4-lea secol e.n. orașul a facut parte din Imperiul Bizantin, și din sec 15 e.n. a fost condus de către turci. În 1402 Izmirul a fost devastat de către mongoli sub Tamerlan și după 1424 a revenit turcilor. După Primul Război Mondial, grecii au luat Izmirul. În anul 1922 turcii l-au recucerit, după tratatul de la Lausanne, oraşul a revenit Turciei.

Orașe-stațiuni ale litoralului turcesc: Cele mai frumoase sunt Marmaris și Kemer - orase de pe malul Mării Mediterane, care de primavara până toamna sunt pline de turiști atrași de abundența hotelurilor și de frumusețea Mării Mediterane. Situate aproape de orasele Izmir și respectiv Antalya, turistii pot veni la Kemer sau Marmaris cu avionul. Din aeroport sunt curse speciale care îi duc direct la hoteluri. Magazine, restaurante, toate pline de o luminozitate aparte înfrumusețează peisajul nopții de pe malul Mării Mediterane. În fiecare zi, de pe mal pleacă sute de vaporașe care fac excursii pe mare, iar altele merg până în Insula Rodos. Plajele sunt întotdeauna pline, aceste localități aducînd venituri importante Turciei.

TURISMUL: Turismul Turciei dispune de un valoros potențial turistic, natural și cultural istoric, și de o infrastructură în continuă îmbunătățire. Țintele principale rămân vestigiile civilizației ce s-au dezvoltat încă din Antichitate (mileniul II î.Hr.), dar câștigă teren turismul de cură heliomarină.

Principalele zone sau obiective: Istanbul, marea metropolă de pe Bosfor, cu nenumărate atracții turistice: Palatul Paleologilor, Catedrala Sf. Sofia – secolul VI ridicată de Justinian și transformată în moschee în 1456, iar în 1935 în muzeu; Moscheea Albastră/ Sultanahmet Čamii cu 6 minarete; Moscheea lui Soliman Magnificul secolul XVI, cea mai frumoasă si somptuasă, cu 4 mari minarete; Turnul Galata (genovez, 120 m înălime); Palatul Topkapi (secolul XV); Muzeul Arheologic, cu o bogată colecție, din care se remarcă celebrul sarcofag al lui Alexandru cel Mare, s.a.; Litoralul egeean, cu Izmir, ruinele Troiei, Bergama (anticul Pergam), Sart (anticul Sardes, capitala regatului Lidian al lui Cresus), Efesul (cu vestigii elenistice, romane și paleocreștine – locuința unde și-a trăit ultimii ani din viață Maica Domnului), Bodrum (anticul Halicarnas, orașul natal al lui Herodot și capitala faimosului rege Mauson, cu un castel magnific al cavalerilor de Rhodos); litoralul sudic (Mediteranean), cu renumita stațiune de cură heliomarină Antalya, Adana (cu un renumit muzeu arheologic și podul de piatră construit de Hadrian), Antakya (vechea Antiohia). Alte centre: Pamukkale, cu un relief carstic unic în lume (o cascadă pietrificată de circa100m stalactite); Capitala, cu Ögust Mabeti (templul lui August, secolul I d.Hr.), coloana lui Iulian (secolul 4 d.Hr.), Mausoleul lui Kemal Atatürk ș.a.; apoi zona înconjurătoare Ankarei, cu vestigiile de la Boğaz Kale/ veche Hattua, capitala statului hitiților și Yassihöyük/ vechiul Gordion capitala regatului antic Frigia, unde Alexandru cel Mare a tăiat nodul „gordian”; Diyarbakir (o fortăreață gigant, situri de 1,5km lungime), Lacul Van (o adevărată mare interioară), și Muntele Ararat (5137m). În partea europeană se evindențiază orașul Edirne (Adrianopol), cu moscheile Selimiye (secolul XVI), Yldirim (secolul XIV-XV) și Beyazit II.

BUCĂTĂRIA TURCEASCĂ: E situată pe locul 3 în lume. Cafeaua turceasăa vine din Etiopia și a fost introdusă în Istanbul de către guvernatorul Yemenului în sec. 16. Bautura natională este Raki, cunoscut și sub numele de "puterea Leului". Mancarea traditională e kebab, borek, dolma, dulciuri ca baclava, rahat.

POPULAȚIE: 66 milioane de locuitori, majoritatea trăind în: Istanbul, Ankara (capitala țării), Izmir, Antalya și Bursa.
LIMBA OFICIALĂ: Turcă.
ORA LOCALĂ: Aceeași oră cu ora locală a Moldovei.

DOCUMENTE DE CĂLĂTORIE: Pentru a călători în Turcia trebuie să aveţi un paşaport, valabil pentru încă cel puţin 3 luni. Obligativitatea vizei turistice a fost anulată în anul 2005, dar pentru călătoriile în alte scopuri decât cele turistice şi pentru şederi mai îndelungate de 90 de zile, aveţi nevoie de viză.

CUM AJUNGEM: cu avionul. Îți poși lua oricând un bilet de avion către Istanbul şi înapoi, la un preţ foarte accesibil. Dacă vrei să străbați întreaga țară într-un sejur, poți alege zborurile interne, între marile oraşe. Prețurile sunt decente. Cu autoturismul. În acest caz, ai grijă să deții cartea technică a maşinii, permisul internaţional de conducere şi dovada de achitare a asigurării obligatorii a maşinii pentru străinătate (cartea verde).O poți achita şi la graniţă, la intrarea în Turcia. Probabil cel mai rapid şi mai popular traseu este cel prin Serbia, Muntenegru şi Bulgaria. La intrarea în Turcia automobilul condus este trecut în paşaportul proprietarului acestuia, iar maşina poate părăsi teritoriul Turciei, doar împreună cu şoferul care o are trecută în paşaport. Permisiunea de a utiliza în acest mod autoturismul este valabilă maxim 180 de zile, după care ar fi necesară înregistrarea în Turcia. În cazul în care nu sunteţi proprietarul maşinii, este bine să aveţi asupra dumneavoastră o împuternicire scrisă în limba engleză, care vă dă dreptul de a conduce automobilul respectiv. Cu trenul: Căile ferate se străduiesc să ofere în limita posibilităţilor, o variantă mai ieftină de transport. La ora actuală există produsul „Interrail“, care permite folosirea tarifului global şi călătoria liberă prin toate ţările europene sau puteţi achiziţiona un bilet mai ieftin pentru o destinaţie concretă. Cu autocarul: există numeroase agenții și firme de transport care au trasee spre Turcia, în diferite stațiuni ale sale. mai ales vara, în sezonul de vârf. Așa că, fie optezi pengtru un sejur complet (cazare + transport în Turcia) de la o agenție, fie îți achiziționezi cazarea și te hotărăști ulterior la modalitatea de transport... posibilități sunt multe, bugetul contează. 

Transportul local: În regiunile turistice, cel mai comod este să folosiţi taxiul sau microbuzele ( în stilul Maxi Taxi), care opresc aproape peste tot, chiar şi unde nu sunt staţii. Preţul biletelor este afişat totdeauna în dreptul şoferului, însă se recomandă să fiţi atenţi la încercările acestora de a păcăli turiştii. Taxiurile au de obicei aparate de taxare, iar în majoritatea locaţiilor mai populate este afişată la vedere, o listă fixă cu tarifele acestora.
De asemenea există şi linii regulate de autobuz, însă cuvântul „regulat“ nu este respectat prea bine de populaţia turcă. Totuşi, formează o reţea destul de ramificată, care vă dă practic posibilitatea de a ajunge oriunde doriţi. Pentru drumul Istanbul – Ankara plătiţi în jur de 20 USD, iar acesta durează aproximativ 6 ore.

În Turcia puteţi închiria o maşină în condiţiile care v-au fost prezentate în paragraful anterior referitor la acest tip de transport. Preţul pentru o zi de închiriere este de la 180 RON în sus, iar de obicei este necesară şi depunerea unei garanţii Din punct de vedere al transportului în comun din oraş, de exemplu în Istanbul puteţi călători cu tramvaie asemănătoare celor din România, cu metroul subteran, dar şi cu cel aerian şi chiar, de ce nu, chiar cu barca. De asemenea reţeaua de căi ferate este uşor accesibilă şi dispune de un comfort asemănător cu aceea din ţara noastră, iar deseori chiar mai ridicat. Preţul este mai mic decât cel al autobuzelor, însă călătoria este mai lentă şi durează mai mult. În mijloacele de transport în comun nu se dau bacşişuri, cu excepţia taxiurilor unde puteţi lăsa şoferului câteva monede.

AMBASADE: Ambasada României în Turcia Adresa: SOK 4 - Cankaya Ankara Telefon: 427 12 41; 427 12 43; Fax: 427 15 30; Site: http://www.roembtr.org/
Ambasada Turciei în România Adresa: Bucuresti, Calea Dorobantilor 72 Telefon: 021/210.02.79